eStiinta - www.estiinta.ro
Glosar: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z


Carti



Cum vad eu lumea

Mai Multe Aici
Adauga in Favorite
Arhiva
Link-uri Utile
< inapoi la lista de termeni

efect Zeeman
Despicare sau largire a liniilor spectrale sub influenta unui camp magnetic, datorata despicarii nivelelor de energie ale atomilor care emit sau absorb radiatiiile respective.
A fost pus in evidenta de Pieter Zeeman, in 1896. In efectul Zeeman normal, fiecare linie spectrala prezinta trei componente daca observarea se face normal pe directia campului sau doua componente daca observarea se face pe directia campului. Componentele sunt polarizate liniar, in cazul campului longitudinal. In practica exista si efectul Zeeman anormal, caruia ii corespunde un numar mai mare de componente, iar coeficientul proportionalitate dintre variatia Δ λ a lungimii de unda si valoarea intensitatii campului magnetic H (in A/m) difera de la o linie la alta, legea de variatie fiind:

                                                   Δ λ = 37.6 x 10-14g λ02H

unde λ0 este lungimea de unda a liniei spectrale (in mm), iar g este factorul lui Lande. Efectul Zeeman a fost folosit de George Hale in 1908 pentru studiul campului magnetic din petele solare, si, mai tarziu de catre H. Babcock (1953), pentru masurarea campurilor magnetice solare si stelare de mica intensitate; linia spectrala cea mai des folosita in aceste masuratori apartine fierului, avand lungimea de unda de 525 nm.

< inapoi la lista de termeni